Sarmale

Fiind probabil cea mai cunoscută reţetă românescă, cred că fiecare are o preferinţă în ceea ce privesc sarmalele. Cea pe care o postez este o combinaţie a ceea ce am învăţat de la mama, de pe net şi de pe la alţii.


Ca ingrediente am folosit pulpă de porc, o bucată de guşă de porc afumată, o ceapă, cimbru şi mărar uscat, pătrunjel verde, orez spălat şi scurs  şi, binenţeles, 2 verze murate.
Carnea proaspătă şi cea afumată împreună cu ceapa se mărunţesc în robot sau maşina de tocat. Se amestecă cu orezul, mirodeniile, se sărează şi se piperează. 

 

Verzele se ţin în apă rece cam o jumătate de oră pentru a ieşi cât de cât sarea din ele şi se desprind frunzele. Se taie nervura principală şi se împachetează sarmalele. Pentru a evita arderea sarmalelor se toacă cotoarele de varză şi se aşează sub şi peste sarmale. Printre straturile de sarmale am pus felii de muşchi afumat şi nişte ardei şi felii de roşii. Se presară din belşug cimbru şi piper, se sărează şi se toarnă o sticlă de bulion amestecat cu puţină apă (lichidul trebuie să ajungă până la jumătatea cratiţei). Pentru un gust puţin picant am adăugat nişte ardei iuţi muraţi.

 

Se dă la cuptor pentru aproximativ o oră jumătate cu capacul pus şi încă vreo jumătate de oră sau mai mult cu capacul luat pentru a prinde o culoare frumoasă de rumenit.  Se încearcă varză şi carnea să fie fierte şi se servesc fierbinţi cu smântână şi eventual cu mămăligă (yammy!!!).


Să aveţi poftă bună!! 

Un comentariu: